Cercetarea în astrofizică și triatlonul par două lumi complet diferite, însă pentru Bogdan Păstrăv, sportiv Seven, ele sunt două fețe ale aceleiași monede. Aflăm de la Bogdan despre echilibrul dintre știință și performanță, și despre ce înseamnă cu adevărat să trăiești motto-ul „Anything is possible”.
1. Bogdan, cum ai descoperit triatlonul și ce sporturi ai practicat înainte?
Am descoperit întâmplător triatlonul, în urmă cu aproximativ 10 ani. Pe vremea aceea nu se transmiteau competiții de triatlon la TV, cu excepția probelor de la Jocurile Olimpice si a Campionatului Mondial de IRONMAN de la Kona. Am urmărit pe Eurosport un rezumat al concursului de la Kona și mi-a captat atenția imediat. Mi s-a parut incredibil și m-am gândit dacă nu aș putea face si eu asta într-o zi.
Pe atunci mergeam doar cu bicicleta, uneori pe distanțe destul de mari (100-160km sau și mai mult), anduranță aveam, așa ca mai rămânea să mă apuc de alergare și înot. La acea vreme practicam body-building-ul la nivel amator deja de 10 ani. Când eram mic am făcut totuși si sport de performață – gimnastică, un sport de asemenea extrem de greu și de solicitant, timp de aproape 6 ani.
2. Ai o carieră interesantă în astrofizică, în paralel cu pasiunea ta pentru triatlon. Cum reușești să îmbini cele două activități și ce te atrage atât de mult în fiecare dintre ele?
Într-adevăr, meseria mea principală este cea de cercetător științific în astrofizica, strâns legată de pasiunea pentru fizică și Univers pe care am avut-o încă de când eram mic. La fel ca în triatlon, și în cercetare e nevoie de multă muncă, perseverență, meticulozitate, răbdare și atenție la detalii.
Plus, și în cercetare am ocazia sa călătoresc în fiecare an la conferințe internaționale, unde susțin prezentări despre rezultatele cercetării mele. De când practic triatlonul, de cele mai multe ori mă antrenez și cât sunt la conferințe, dacă am posibilitatea, și mai ales dacă se apropie un concurs.
3. Triatlonul este un sport de anduranță extrem de solicitant. Care sunt cele mai mari provocări pe care le întâmpini atunci când trebuie să jonglezi cu programul încărcat din cercetare și pregătirea fizică pentru triatlon?
Pregătirea adecvată pentru triatlon, în special pentru probele mai lungi, necesită multe ore dedicate săptămânal antrenamentelor, deplasării spre / de la bazin, sau la pista de atletism (când e cazul), cât și refacerii. Deși locul meu de muncă este în afara orașului, partea bună este că am un program destul de flexibil încât să îmi pot organiza antrenamentele mai bine. Iar planul de antrenament primit de la Flabio Carmona, antrenorul meu, este personalizat și adaptat în funcție de program. Nefiind o persoană matinală, de multe ori mă antrenez la prânz și seara.
Provocarea principală cred că este insuficiența infrastructurii sportive în zonă, implicit timpul petrecut spre/ de la locul de muncă spre bazin / pista de alergare.
4. Cum îți gestionezi timpul? Cât timp dedici antrenamentelor săptămânal?
Planificarea este cheia. De la începutul fiecărei săptămâni îmi stabilesc exact când și cum fac fiecare antrenament — dimineața devreme, la prânz dacă lucrez de acasă sau seara, după program. Când apar schimbări neașteptate, vreme nefavorabilă sau alte urgențe, îmi ajustez rapid planul.
În funcție de perioada sezonului competițional, petrec între 8 și 20 de ore pe săptămână antrenându-mă, cu o medie de 14–15 ore. Nu e ușor de echilibrat cu munca, iar timpul de refacere e scurt, dar disciplina și consecvența fac diferența.
5. Care au fost cele mai importante lecții despre tine însuți, pe care le-ai învățat în urma acestor provocări, atât în triatlon, cât și în cariera de cercetător?
Prin răbdare, perseverență și muncă susținută, poți ajunge acolo unde, la început, nici nu îndrăzneai să visezi. Totul ține de planificare, de calm și de capacitatea de a merge mai departe, chiar și atunci când apar obstacole. Țelurile realiste, adaptate fiecărei etape, sunt busola care te ține pe direcția corectă.
Privind în urmă, îmi dau seama că am reușit lucruri la care, la început, nici nu m-aș fi gândit. În triatlon, unele realizări m-au surprins chiar și pe mine – mai ales dacă mă gândesc la primele luni de antrenament: alergările greoaie, chinul din bazin, panica de la starturile de înot și avalanșa de îndoieli.
Dar, pas cu pas, pe măsură ce am devenit mai bun și mai încrezător, triatlonul a început să-mi placă tot mai mult… chiar și înotul!
Și atunci am înțeles pe deplin deviza IRONMAN: Anything is possible.
6. Cum reușești să te menții motivat și implicat în ambele domenii? Ce îți oferă fiecare în parte, dincolo de performanță și succes?
Cât timp ai obiective, rămâi motivat, indiferent de domeniu. Important e să ai ținte pe termen scurt și lung, să știi mereu încotro vrei să mergi. Când scopurile dispar, dispare și motivația – am văzut asta de multe ori în jurul meu.
Performanța nu este totul, nici în triatlon, nici în cercetare. În știință, satisfacția vine din faptul că lași ceva în urmă, că adaugi o mică piesă la puzzle-ul Universului. În triatlon, bucuria e în trăiri: fiecare cursă e o experiență unică, plină de emoție, oameni și povești din toate colțurile lumii.
7. Care sunt „trucurile” tale de concentrare și mentalitate de învingător? Cum îți setezi obiective și cum reușești să rămâi motivat pe termen lung, atât în carieră, cât și în sport?
Înainte de orice cursă, las cât mai puțin loc surprizelor. Studiez traseul, punctele de alimentare, dificultățile, chiar și detaliile de program. Îmi pregătesc atent echipamentul, nutriția și îmi fac un plan clar: timpi-țintă, momente de alimentare, totul calculat la secundă.
Emoțiile de dinainte au dispărut de ceva timp. Experiența își spune cuvântul, chiar și în competițiile grele, de tip IRONMAN. Totuși, pentru mine ziua cursei rămâne cea mai frumoasă — o combinație perfectă de adrenalină, concentrare și bucurie pură. Pe parcurs, mă concentrez pe obiectiv până la capăt. Chiar dacă nu sunt mereu în grafic, știu că o cursă nu se termină până nu treci linia de sosire. În triatlon, totul se poate schimba în ultimele minute — și de multe ori tocmai atunci am reușit să urc pe podium.
Îmi stabilesc mereu obiective realiste, adaptate momentului și resurselor, dar nu renunț să țintesc sus. Cred că acolo se ascunde progresul adevărat: între ce știi că poți și ce încă îți e teamă să încerci.
8. Ce rol joacă alimentația și stilul de viață sănătos în pregătirea ta?
Alimentația și stilul de viață sunt fundamentale în cazul meu, pentru energie, claritate și o stare de bine, chiar și după zeci de ore de antrenament. Față de perioada în care făceam body-building, lucrurile s-au schimbat complet — triatlonul cere alt combustibil, mai multă energie și o abordare gândită pe anduranță, nu pe estetică.
9. Cum te simți atunci când reușești să participi și să finalizezi un Ironman, având în vedere că aceasta este o competiție extrem de solicitantă?
Ziua cursei are mereu ceva magic. O aștept cu nerăbdare și e cea care mă ține motivat în săptămânile grele de antrenament, când oboseala își spune cuvântul. Să termini un triatlon, mai ales un IRONMAN, este o victorie personală uriașă, o combinație de epuizare, bucurie și recunoștință. Dacă iese și rezultatul dorit, e bonusul perfect.
Primul meu IRONMAN, la Vichy, în 2021, rămâne memorabil: 2500 m diferență de nivel, ploaie pe urcări și coborâri, și primul meu maraton… chiar în cadrul cursei! A fost greu, dar energia publicului m-a purtat până la final.
De atunci am adunat zece competiții IRONMAN, fiecare cu povestea ei — căldură extremă, vânt, ploaie, crampe, dar și momente de bucurie pură. Cea mai recentă, Campionatul Mondial IRONMAN de la Nisa, a fost apogeul: al patrulea IRONMAN din sezon, în doar patru luni. Obosit, dar hotărât, mi-am spus now or never. Am terminat cu bine, m-am bucurat de fiecare clipă și am simțit din nou magia cursei. Publicul, traseul, atmosfera, totul a fost la superlativ. M-aș întoarce acolo oricând!
10. Dacă ar fi să transmiți un mesaj celor care vor să își urmeze pasiunea, indiferent cât de dificil ar părea drumul, care ar fi acesta?
Să aibă răbdare și să ia lucrurile pas cu pas. Progresul nu vine peste noapte, însă fiecare pas contează. Țintele realiste de azi devin performanțele de mâine, cu disciplină și consecvență.
Și, vă rog, nu vă propuneți un Ironman din primul an! Corpul are nevoie de timp să învețe, să se adapteze, să crească odată cu voi. Luați-o treptat, bucurați-vă de drum și amintiți-vă mereu: Anything is possible.
Bogdan, ești dovada vie că în viață nu trebuie să alegi între știință și sport, între minte și corp. Poți să le împletești și să creezi ceva mai mare decât oricare dintre ele separat: o viață trăită cu sens, curiozitate și curaj. De la stele la finish line, drumul tău este despre explorare! Mult succes la următoarele competiții IRONMAN!
Antrenează-te alături de noi!
Începe de astăzi să îți scrii și tu propria poveste!
*Interviu realizat de Mădă, Seven Sport Club Content Maker