Există oameni care aleargă după adrenalină, alții după performanță. Iar apoi sunt cei care intră în apă și se întâlnesc, de fiecare dată, cu ei înșiși. Oxana face parte din a doua categorie. A început să înoate „oficial” la 21 de ani, dar relația ei cu apa e mult mai veche – una instinctivă, profundă, imposibil de rupt. Astăzi, înoată în oceane, mări și lacuri din toată lumea, transformând fiecare cursă într-o lecție de viață.
- Cum a început povestea ta cu apa, Oxana? Și care este prima amintire legată de înot?
Povestea mea cu apa a început din copilărie. De mică am simțit o atracție irezistibilă față de apă, indiferent că era cada, o baltă sau marea. Ai mei cu greu mă puteau scoate din ea.
Totuși, în Moldova nu exista atunci o infrastructură funcțională de înot, așa că am învățat să înot abia la 21 de ani, când eram studentă la București.
Un moment care mi-a rămas foarte clar în minte este cel în care, după vreo lună de cursuri la bazinul de la Lia Manoliu, am reușit să depășesc un copil de 3–5 ani, cu care mă antrenam. Era singurul interval disponibil, iar cursurile erau dedicate copiilor. Pentru mine, a fost un moment de glorie absolută. Atunci mi-am spus prima dată: „Da, eu știu să înot!”
Nu știam atunci că acesta era doar începutul unei povești pline de aventuri, călătorii și visuri realizate cu curaj.
- Ce te-a făcut să te îndrăgostești de înot și să rămâi fidelă acestui sport?
Dragostea adevărată nu se explică, se simte. Oamenii sunt constituiți din peste 60% apă și cred că unii dintre noi simt apa ca fiind mediul lor natural. Deși practic mai multe sporturi acvatice, înotul rămâne legătura mea principală cu apa. Învățând să înot, am învățat să îmi controlez frica și, odată cu asta, să abordez cu mai mult curaj și alte situații din viață.
Înotul m-a învățat că progresul este întotdeauna posibil, indiferent de etapă, dacă există disciplină, determinare și pasiune. Nu îmi mai pot imagina viața fără el. Știu sigur că, fără înot, calitatea vieții mele ar fi mult mai scăzută.
Voi, clubul Seven, ați avut un rol esențial în această relație. Alături de Flabio și întreaga echipă, sportul a devenit o bucurie constantă, nu o obligație.
- Cum te simți înainte de startul unei competiții?
Am mereu emoții: o strângere în stomac la gândul apei reci, al valurilor, al distanței lungi și al neprevăzutului. Însă, în momentul în care se dă startul și fața mea atinge apa, totul se transformă în liniște. Rămâne doar ritmul: „1, 2, 3”. Competiția devine o întâlnire cu mine însămi. O formă de meditație în mișcare. O comuniune intimă cu marea sau oceanul.
- Ai un ritual personal înainte de start?
Tac. Inspir profund. Scrutez orizontul și parcurg vizual traseul. La începuturi aveam și o mantră, ceva ce îmi spuneam în apă ca să mă încurajez. Nu o mai țin minte exact, dar esența era mereu aceeași: că sunt rapidă, puternică și în siguranță.
- Ai participat la competiții internaționale spectaculoase. Cum ai descrie emoțiile trăite acolo?
În fiecare an particip la cel puțin 2–3 competiții internaționale din circuitele Oceanman și X-Waters. Am început cu curse de 5 km, iar în ultimii ani am ajuns și la 10 sau 14 km.
În 2025 am înotat în Kîrgîzstan, în lacul Issyk-Kul, la 1607 m altitudine, iar apoi în sudul Franței, la Banyuls-sur-Mer, într-o rezervație marină din Marea Mediterană.
Chiar dacă anul a fost plin de călătorii și antrenamentele au fost mai fragmentate, m-am bucurat enorm să simt din nou spiritul de cursă, alături de înotători din toată lumea, inclusiv olimpici, și să ies din apă cu un timp care mi-a validat progresul.
- A existat vreun moment dificil în aceste curse?
Fiecare cursă vine cu provocările ei. În Kîrgîzstan, apa era rece și lipseau reperele. Lacul avea aproape un kilometru adâncime, așa că traseul nu era marcat. Ni s-a spus să înotăm orientându-ne după un vârf muntos. La 5 km în larg, toate piscurile arătau la fel, iar un curent lateral puternic mă obliga să înot pe diagonală, sperând că muntele ales era cel corect.
În Franța, după prima baliză, mi-am dat seama că cipul risca să cadă. M-am oprit să îl refixez și, când am reluat cursa, eram complet singură în larg. Nu vedeam nici înotători, nici kayace, nici țărmul. Traseul își schimba direcția, dar valurile nu îmi permiteau să văd următoarea baliză.
Fără panică, savurând clipele de solitudine profunda și intimitate cu marea, am decis sa înot în unghi față de țărm până când am putut identifica baliza. A funcționat!
- Cum îți antrenezi mintea pentru înotul în ape deschise?
Sportul îți antrenează, în primul rând, mintea. Cu cât practici mai mult, cu atât capeți încredere că îți poți controla corpul, gândurile și emoțiile.
În ape deschise, panica nu este o opțiune. În fața naturii, calmul este singura soluție viabilă. Este o stare firească pentru mine în apă, care îmi permite să folosesc rațional resursele corpului și să rămân conștientă de ce se întâmplă în jur.
- Dacă ai putea înota oriunde în lume, care ar fi locul visurilor tale?
Mi-am propus, la începuturile mele cu Seven, să înot în toate oceanele, mările și lacurile lumii. Când îți setezi un obiectiv mare, viața începe să se reașeze subtil ca să îl facă posibil.
În vara anului 2025, odată cu Oceanul Arctic, mi-am îndeplinit visul de a înota în toate cele cinci oceane ale lumii. Mai departe, mi-aș dori să adaug în palmaresul personal o distanță mai lungă – poate una dintre cele clasice, din categoria Ocean Seven.
- Care este cea mai importantă lecție pe care ți-a oferit-o apa?
Apa este un mentor permanent. M-a învățat să merg mai departe, indiferent de oboseală, și să ajung la mal, la destinație. Mi-a oferit un corp sănătos și puternic, o formă de fericire simplă, în care sunt doar eu și natura, și m-a învățat că orice drum solitar are nevoie de o echipă puternică în spate. Pentru mine, acest suport este Seven Sport Club.
Și, poate cel mai important, apa m-a ajutat să o cunosc pe persoana care am devenit prin sport. Cel care termină o cursă nu mai este același cu cel care a început-o.
- Dacă ar trebui să descrii înotul în trei cuvinte?
Aventură.
Energie.
Viață.
Poate că nu toți avem oceane de traversat. Dar fiecare dintre noi are un prag de trecut, o frică de înfruntat sau un „mal” la care vrea să ajungă.
Noul an este aproape. Tu ce drum alegi să începi acum?
Antrenează-te alături de noi!
https://www.facebook.com/SevenSportClubTriathlon/
https://www.instagram.com/sevensportclub/
Interviu realizat de Mădă, Seven Sport Club Content Maker