Contact

'The Performer', Andrei Dudu!

Mai întâi a inventat ziua de 30 de ore și a ajuns de două ori campion național la triatlon pe distanță lungă, deținătorul recordului național la IronMan și calificat la Kona. Apoi, deși a decis că este timpul să se dedice fiului său și familiei, a devenit din nou campion național la triatlon pe distanță lungă, Xman Oradea 2019 cu un timp de 9:40:06, urmat de Mihai Vigariu cu 9:41:48 și Simon Istvan cu 10:00:46.

Cum a reușit să împletească viața de familie cu cea de manager într-o corporație și cea de sportiv? N-a fost simplu, dar, așa cum a mai spus-o, totul este posibil când pasiunea pentru sport este înțeleasă corect, nu doar de către tine, ci și de antrenori.

Dar să o luăm cu începutul și să aflăm povestea chiar de la “The Performer”, Andrei Dudu.

“Anul acesta trebuia să fie unul mai lejer, fără competiții pe distanță lungă. Cam acum vreo 2-3 luni am început să mă simt mai bine cu umărul, dislocat în Hawaii, și am început să cochetez cu ideea de a merge la Oradea, ediție aniversară, să nu pierd complet legătura cu distanța lungă. În plus, atât mie, cât și familiei mele, care m-a însoțit în fiecare an, ne place această călătorie anuală la Oradea. Am mai spus-o și mă repet: motivația mea pleacă în primul rând de la familie. Ea îmi dovedește că lucrurile se pot schimba dacă aloci suficient de mult timp, dar și răbdare. Mi-a rămas întipărit în memorie acel moment de la primul concurs la Xman Oradea, când fiul meu își dorea cupa de Campion Național, iar eu i-am adus-o, am luptat pentru ea ca să-i demonstrez că poți orice dacă îți dorești cu adevărat.

În ultima perioadă, adică după Hawaii, am avut undeva la 10-12 ore de antrenament pe săptămână cu excepția lunii mai și Training Camp-ului din Thassos organizat de Seven Sport Club, adică o săptămână, unde am acumulat și ceva volum. În mod categoric, nu eram pregătit să susțin Xman la un nivel competitiv, știam asta și am simțit-o din plin pe traseu. În timpul cursei, înotul și bicicleta au decurs în parametri normali, am mâncat constant și nu am avut nicio problemă. M-au cam speriat mașinile de pe traseu așa că am coborât cu grație, dar mai încet decât aș fi putut (am deja câteva experiențe neplăcute, sunt suficiente) și am tras ceva mai tare pe urcări, ca să compensez. Întoarcerile la punct fix, cele 3 pe buclă x 8 bucle mă scoteau din ritm și era să și cad de vreo două ori, dar am reușit să mă redresez. M-am concentrat asupra mea și nu am împins în pedale la fel de aprig precum anul trecut, mă gândeam deja la alergare și la final, oricare ar fi fost el. Am ajuns primul în tranziția 2 și am plecat la alergare. Curios, totul era în regulă, mă simțeam bine și nu mai aveam stresul traseului de bicicletă și al mașinilor. Scăpasem cu bine. Am început alergarea un pic cam tare încercând să pun distanță între mine și Mihai și se pare că am procedat corect. Ce am greșit însă a fost nutriția, am cam uitat sau, mai bine zis, ignorat să mănânc. Știam regulile jocului de la antrenorii Seven: mănânci înainte să simți foame sau slăbiciune, mănânci tot timpul, dar …. cine se simte fără pată să ridice mâna :)) Pe ultimii 10 km, Mihai a început să accelereze, iar eu nu prea mai aveam energie așa că am încercat să repar greșeala și am dat iama în geluri. Eram sfârșit și îl simțeam pe Mihai în spate. Iar cu Mihai nu te joci! Soția mea, Dana, îmi tot spunea să trag că e păcat, am condus toată cursa și acum, la sfârșit, să pierd?! Îi promisesem lui Flabio că o să lupt indiferent de rezultat așa că am strâns din dinți, am mâncat și am început și eu să accelerez. În mod surprinzător, corpul a răspuns bine și am menținut un ritm susținut până la final, acel final care m-a desemnat pentru a treia oară, Campion Național la Xman Oradea 2019.

Acum pot să spun că a fost o cursă frumoasă, cu toate greșelile aferente, și îi felicit pe toți participanții, în special pe Mihai și pe Istvan.

Sunt foarte fericit de rezultat, rezultatul îmi confirmă încă o dată ca am o înclinație pentru distanțe lungi, adică chin îndelungat. Chiar și așa, fără antrenament specific, am reușit să obțin un timp bun, dar mai am de lucrat … Pe lângă antrenorii de până acum, Eftimie Paraschiv și Flabio Carmona, îl am și pe Alex Ciocan la bicicletă deci lucrurile devin și mai serioase.

Din fericire, m-am recuperat repede și, ca obiective pentru anul acesta, am câteva competiții de Half în România după care va urma, din nou, Kona. În afară de o echipă de antrenori imbatabilă, prin intermediul Seven Sport Club, am și un partener de încredere pentru recuperare și echilibrare musculară, clinica Provita, care ne va ajuta să construim pe o bază solidă.”