Contact

Georgeta Petrescu, un CFO atipic

De la paragliding la motocros, de la motocros la kitesurfing, de la kitesurfing la ascensiuni montane, de la ascensiuni montane la maraton, de la maraton la triatlon și half ironman, sunt doar câteva dintre disciplinele testate de Georgeta Petrescu. Și probabil nu se va opri aici. Pentru că visul ei este să facă sport, în orice formă, până la 110 ani și după. Iar Seven Sport Club o ajută să nu joace rolul Fetiței cu Chibriturile, ci să-și planifice și să-și urmărească obiectivele în mod coerent și rațional. Și cel mai important, fără accidentări. Poți să alegi să arzi etape, să sari de pe canapea direct în mijlocul maratonului, dar nu vei învăța să te bucuri de sport, de tine. Vei fi ca un fitil care arde o vreme cu o flacără supradimensionată, dar care se va stinge la fel de inutil cum s-a aprins. 

În 2016, se întâlnea pe stadionul Iolanda Balaș cu Flabio Carmona, despre care auzise că este un antrenor de înot remarcabil, ca să rezolve o problemă: începuse să facă kitesurfing fără să aibă habar să înoate. Semnase pe proprie răspundere că este capabilă să străbată 300 de metri, gândindu-se că reprezintă o aruncătură de băț, cum, necum, ajunge la mal. Dar, din apă, la 300 de metri nu mai există malul, ce să mai urmărești zmeul care urcă către ora 12, sweetspot, bodydrag, upwind, deep-water re-launch? Situațiile urgente impun măsuri urgente, deci the logical next step: Flabio Carmona pentru ars etape. La stadion, în afară de Flabio, a făcut cunoștință cu multiplul campion la atletism, Paraschiv Eftimie aka Kivu, care i-a propus să participe la un antrenament de alergare. De aici până la a deveni membră activă a clubului Seven, n-a mai fost decât un pas. Mult mai mic decât obișnuia să facă Kivu pe vremea când bătea recorduri naționale la 110m garduri, proba lui favorită.

În 2015, se prezenta conștiincioasă, dar total nepregătită din punct de vedere vestimentar la Conquer the Wall Marathon, unul dintre cele mai solicitante maratoane, de la Marele Zid Chinezesc, unde se parcurg 5000 de trepte pe zid în urcare și coborâre. Dimineața devreme, în maiou și pantalonași scurți, descoperă cu stupoare că riscă să intre în șoc termic datorită temperaturii scăzute. Se informase și știa din surse sigure că va fi extrem de cald. Doar că nu la 6 dimineața. Habar nu avea despre existența foliei de supraviețuire, în România nu era la modă. Până la începerea cursei, a încercat să se încălzească ba ascunzându-se într-o baie total insalubră, ba lipindu-se de grupuri mai mari de necunoscuți care se retrăgeau ca și cum ar fi avut de-a face cu un lepros pentru că nu înțelegeau ce vrea exact. 3 ore mai târziu a descoperit cât de nemilos poate fi soarele în China. Doar că nu există soare suficient de puternic cât să o doboare pe Georgeta. A ajuns la finish pe o poziție onorabilă, târând de mână un slovac care încă dădea semne că mai mișcă.

Prin 2017, hotărăște să încerce un duatlon. Pentru că numele avea o rezonanță specială, s-a înscris la Campionatul Sud-Est European de Duatlon, Buftea. 4.74km alergare, 19.5km bicicletă, 2.75km alergare. Nimic deosebit, dacă nu s-ar fi înscris la Elite pe motiv că ….. începea mai devreme. Nu știa ce înseamnă Elite, o interesa doar faptul că la prânz putea fi acasă. Abia când a ajuns în zona de tranziție, cu coșul în brațe, a realizat ce gafă făcuse. Era precum educatoarea de la grădiniță. Iar când omul de la compania de paza a întrebat-o ce caută acolo, s-a prefăcut a fi doar în trecere. Dar, de concurat, a concurat. Locul obținut printre pitici este doar o cifră. 

Nici Volcano Marathon Chile din 2017, World’s Highest Desert Marathon, nu a fost lipsit de peripeții, având în vedere faptul că startul se dă la o altitudine de 4.475 metri. Impactul aerului rarefiat nu este de neglijat, cu sau fără aclimatizare, iar priveliștea spectaculoasă, aproape ireală, nu face altceva decât să contribuie și mai mult la ideea de Final Destination. Prima jumătate a cursei se desfășoară pe drumuri murdare la o medie de peste 4.000 de metri altitudine, cu stații de ajutor echipate la 10 km și 21,1 km. La atingerea celui de-al treilea punct de control la 30 km, urci 2 km pe drum. La 35 km dai de teren accidentat timp de 5 km pe lângă defileu și trebuie să-ți alegi pasul cu atenție ca eviți accidentările. Linia de sosire este situată la o altitudine de 3.603 metri unde temperatura ajunge la 25C +. Dar nimic nu este imposibil dacă ești stăpân pe tine și ai inteligența de a gândi cursa. A plecat fără grabă, lăsându-i pe ceilalți să o depășească. Și-a potrivit pasul după al celei mai devreme născută persoană din concurs, un domn empatic și volubil. S-au întreținut preț de kilometri, lucru care i-a permis să nu se mai gândească la dezastrul traseului, ci chiar să se bucure de întreaga aventură. În ultimii 10 km și-a luat la revedere de la partenerul vremelnic și a mărit pasul. Atât de mult încât a terminat cursa pe locul 3 la fete și 5 la GENERAL!

În 2014 Coreea de Nord a hotărât ca la maratonul din Phenian pot participa inclusiv sportivii amatori din afara granițelor. Peste 400 de sportivi au fost acceptați la startul ediției din 2018. Printre ei și Georgeta Petrescu, care a ajuns inclusiv în reportajele cotidianului american USA Today după ce a fost fotografiată în timp ce bătea palma cu localnicii în timpul desfășurării maratonului. Trăirile au fost impresionante, iar experiența a fost însoțită de emoții mari și de reguli stricte. La fiecare pas, a fost flancată de faimoșii de-acum „ghizi” nord coreeni al căror scop era să țină concurenții ocupați și obosiți toata ziua. Zelul lor a mers până acolo încât, în afară de monumente și obiective turistice, au dus-o să viziteze până și un supermarket. Nu exista opțiunea să rămâi la hotel să te odihnești. Momentele din timpul competiției au fost totuși impresionante având în vedere faptul că 50 000 de oameni aplaudă și scandează, iar traseul de semimaraton este foarte frumos. Bulevardele sunt largi, curate, impecabile și foarte puțin tranzitate de mașini. Nu a avut un obiectiv de timp, nu s-a forțat și totuși a reușit cel mai bun rezultat al ei pe 21 de km: 1h 51.

„The Race” este o cursă extremă, de anduranță, de tip IronMan. Înotul este înlocuit de proba de caiac, iar alergarea are loc pe 3 tipuri de traseu: montan, trail și șosea. Nord vestul extrem al Irlandei este un teritoriu friguros, biciuit de ploi și vânt. Și aici o regăsim tot pe Georgeta, singura concurentă din România și printre puținele persoane din afara Irlandei. Startul s-a dat cu noaptea în cap: 15 km de vâslit, 166km pe bicicletă, 5km de alergare montană și 64km de alergare pe șosea și trail. Pe parcursul celor aproape 22 ore de efort a trecut prin toate stările meteo posibile: ninsoare, ploaie și soare. Temperatura nu a depășit 4-5 grade. Surpriza cursei a fost la trecere de la caiac la bicicletă pentru că nu-și mai putea mișca picioarele. A vrut să alerge spre tranziție, dar s-a împiedicat și a realizat că se supraestimase. Poziția din caiac i-a blocat cumva picioarele așa că a fost nevoită să meargă lent până la bicicletă. În primii 10 km n-a făcut altceva decât să încerce să-și revină deși diferența de nivel a fost de 2300 de metri. Ca un barometru al cursei, doar 12 femei s-au încumetat să ia startul, 9 au ajuns la finish, iar Georgeta a încheiat pe 5, adică o adevărată performanță fizică și psihică.

Următoarele obiective? Pe 27 septembrie 2019 va fi de găsit pe Kilimanjaro, împreună cu colega de club, Marina Oprea. Va fi al treilea vârf vulcanic cucerit, după Iran și Mexic, făcut fără aclimatizare, așa că se numără printre puținele persoane care se pricep să se târască 5 km în 2 ore. Iar 31 ianuarie 2020 o va găsi în Eilat, Israel, la unul dintre cele mai cunoscute competiții de triatlon pe distanță lungă din lume.

Ce o mână pe Georgeta să experimenteze lucruri noi tot timpul? Dorința de a cunoaște locuri și oameni, de a se pune benevol în situații mai puțin confortabile, de a învăța tot timpul astfel încât să se cunoască mai bine pe sine și resorturile care stau la baza deciziilor ei. 

Și să nu-și imagineze cineva că este o visătoare incurabilă, un om al minunatei lumi noi, lipsit de griji și responsabilități, care încă locuiește cu părinții. Nu, este CFO, adică un om al cifrelor și al lucrurilor exacte.