Contact

Andrei Dudu, calificat la Kona: “Am inventat ziua de 30 de ore”

Andrei Dudu a reuşit o dublă performanţă de care noi, colegii lui din Seven Sport Club, suntem extrem de mândri: record naţional pe distanţa Ironman şi, cel mai important, pentru că a fost visul său, calificarea în marea finală de la Kona, acolo unde se confruntă cei mai buni triatlonişti din lume, unde s-au născut atâtea legende.

Andrei a povestit pe contul său de Facebook cum a trăit cursa în care a reuşit cele mai mari performanţe sportive de până acum, dar a acordat un interviu şi pentru blogul Seven Sport Club, în care a oferit detalii suplimentare.

Andrei a parcurs un drum lung până să ajungă triatlonistul care este acum, un drum al cărui punct de pornire a fost borna de 120 kg. Între timp, a obţinut de două ori titlul de campion naţional la triatlon pe distanţă lungă, are record naţional şi este calificat la Kona.

Cum te simţi, după ce ai reuşit un record naţional şi o calificare spectaculoasă la Kona?

Sunt foarte fericit, simt că munca depusă de mine împreună cu Flabio Carmon a dat rezultate. Pentru prima dată în istoria acestui sport avem doi români calificaţi la Kona.

Cu ce îţi schimbă planurile de viitor acest rezultat?

Nu cred că planurile mele de viitor se vor schimba prea mult. În continuare, vreau să mă concentrez pe un stil de viaţă sănătos şi să devin un exemplu pentru cei din jurul meu.

Ce spun colegii tăi de la serviciu despre ceea ce ai reuşit?

Toţi colegii m-au felicitat şi sunt mândri de mine, mă susţin în continuare.

Când ţi-ai propus să ataci finala de la Kona? Care a fost planul?

Când am discutat cu antrenorul meu, Flabio Carmona, despre calificarea la Campionatul Mondial de Ironman, am convenit că cel mai probabil vom reuşi în doi, trei ani. Antrenorul a avut dreptate. Între timp, în 2016 şi 2017 am câştigat titlurile de campion naţional la triatlon pe distanţă lungă şi mi-am îmbunătăţit constant timpul pentru distanţa Ironman.

Cum era viaţa ta înainte de a deveni triatlonist?

Viaţa mea înainte de triatlon era mai simplă, dar ca orice om căutam ceva cu care să îmi umplu timpul, ceva care să îmi placă. Mă bucur că am descoperit triatlonul. Cel mai mult mă bucur de faptul că am devenit un exemplu pentru fiul meu, Matei, care îşi doreşte şi el foarte mult să facă mişcare. Un exemplu am devenit şi pentru cei din jurul meu, soţia, chiar şi mama, care la 67 de ani are abonament la bazin şi se antrenează în mod regulat.

Cum ai ales să te antrenezi cu Seven Sport Club? Te-ai mai antrenat şi cu alţi oameni înainte?

În România nu prea ai de ales, Flabio este antrenor de triatlon, unul excelent, rezultatele vorbesc de la sine. După ce am cunoscut oamenii din spatele Seven Sport Club, am fost încântat când am văzut cât sunt de determinaţi, astfel încât să te ajute să îţi realizezi visul. M-am mai antrenat înainte doar la înot cu alt antrenor, când am pus la punct tehnica de înot.

Cum te-a ajutat Seven Sport Club?

Clubul m-a ajutat foarte mult. Mi-a uşurat povara detaliilor logistice, organizarea antrenamentelor, deplasările. M-am simţit întotdeauna susţinut şi încurajat, chiar dacă nu aveam rezultate bune uneori.

Cum reuşeşti să împarţi viaţa de familie, serviciu şi antrenamente?

Din ce în ce mai greu, fac antrenamente înainte de serviciu, la ore imposibile, lipsesc de multe ori în weekend, până după prânz.

Cum arată o zi din viaţa ta sportivă?

Am inventat ziua de 30 de ore. Totul este foarte strâns. Spre exemplu, dacă pierd mai mult timp în trafic deja mă gândesc de unde voi obţine acele 5-10 minute. Schema vieţii mele arată aşa: antrenament-birou-antrenament-birou-familie-somn şi de la capăt.

Care sunt regulile după care te ghidezi?

Îmi planific săptămâna şi respect programul impus.

La ce ai renunţat, astfel încât să poţi respecta antrenamentele?

A trebuit să renunţ la timpul meu liber, în principiu. De asemenea, am pierdut libertatea pe care o aveam când mă antrenam singur, când decideam aleator ce să fac la antrenamente.

Ce te-a învăţat triatlonul?

M-a învăţat să mă relaxez, să mă bucur de curse şi antrenamente. Cifrele sunt cifre, dar mai important este să îţi cunoşti propriu organism şi să ai încredere în el pe termen lung. Există zile bune, dar şi zile mai puţin bune, în care trebuie să te adaptezi la ceea ce poţi să faci.

Ce frici ai reuşit să depăşeşti de când te-ai apucat de triatlon?

Mă temeam că nu pot alerga maratonul din cadrul Ironman fără să mă opresc.

Ce sfaturi ai pentru triatloniştii care vor, ca şi tine, la Kona?

Le-aş spune că orice este posibil, dar ai nevoie de timp, răbdare şi atitudine relaxată. De asemenea, un antrenor bun te ajută enorm să ajungi acolo, fără să te accidentezi.

Care sunt planurile de viitor?

Anul următor, după Kona, voi încerca să petrec mai mult cu familia, timpul nu se întoarce, iar Matei creşte şi va avea în curând alte priorităţi. Voi continua antrenamentele, dar mă gândesc să migrez spre distanţa mai scurtă, adică Half Distance.

Profesional, îmi doresc să continui să mă dezvolt în domeniul în care lucrez, business intelligence, un job deloc monoton, care îmi aduce în fiecare zi noi provocări.

La începutul lunii octombrie, anul trecut, Andrei Dudu a avut un accident cu bicicleta, care s-a lăsat cu o claviculă ruptă. A fost nevoie de două luni de pauză după operaţie. N-a avut răbdare şi a reuşit să-şi rupă proteza metalică care-i susţinea operaţia, motiv pentru care pauza s-a prelungit cu încă o lună. 

Cursa pentru calificare la Kona fusese deja aleasă, cu un an înainte - Ironman Austria, la Klagenfurt. Din păcate, Andrei nu a reuşit un timp competitiv pentru calificare. A avut probleme cu nutriţia, nu a reuşit să mănânce nimic după km 24, la alergare.

Nu a renunţat la calificare pentru Kona şi s-a înscris la Ironman Tallin, ceea ce s-a dovedit o alegere inspirată.