Contact

Alex Georgescu, după Ironman 70.3 Barcelona: ”Pentru mine a fost cea mai bună execuție într-o cursă de până acum”

Alex Georgescu a participat duminica trecută (19 mai) la primul său concurs de Half din circuitul Ironman, la Barcelona, unde a reușit ”cea mai bună execuție într-o cursă de până acum”.

”Mi-am atins toate obiectivele care nu erau neapărat legate de timpul total, ci mai ales de execuție, în special nutriția și înotul”, ne-a spus Alex.

Am vorbit cu Alex la cald și i-am pus câteva întrebări despre cursa lui. Alex a fost impresionat de nivelul organizării, de locurile prin care a concurat și de atmosfera extraordinară generată în jurul acestei competiții.

Colegul nostru a trecut linia de finish după 05:48:00, timp care i-a adus locul 146 din 301 la categoria de vârstă și locul 922 la nivel general, din 2.224 de concurenți care au trecut linia de finish.

Cum a fost cursa, Alex?

Cursa din Barcelona este foarte frumoasă din punct de vedere al locului de desfășurare. Organizarea a fost foarte bună, de așteptat la un eveniment din cadrul Ironman. Locul de concurs se află la 50km nord de Barcelona, mai exact în Calella, cu înotul în Marea Mediterană, traseul pe dealurile învecinate, iar alergarea pe faleză, unde toată lumea încuraja concurenții.

O atmosferă extraordinară! Am mai observat că multă lume era bine pregătită, în comparație cu evenimentele de la noi. O altă diferență mare este atitudinea autorităților. Practic, oamenii ăștia respiră sport, face parte din viața lor iar autoritățile sprijină astfel de evenimente.

Pentru mine a fost cea mai buna execuție într-o cursă de până acum. Mi-am atins toate obiectivele, care nu erau neapărat legate de timpul total, ci mai ales de execuția ei, în special nutriția și înotul.

 

Care au fost particularitățile acestei competiții? Cum a fost marea? Traseul de ciclism a avut urcări grele? Cum te-ai simțit la alergare?

Fiind prima mea  participare la un 70.3 din circuitul Ironman, am vrut să fie o cursă cu un peisaj frumos pe traseul de bicicletă, dar să fie și cu cățărări deoarece eu nu sunt fan curselor pe plat. După puțin research, am ales cursa din Calella, care din punctul meu de vedere are un traseu foarte frumos: înot în mare, cățărări și alergare pe faleză, unde bate briza mării și te răcorește.

Înotul este de tipul rolling start, astfel că nu am fost înghesuiți. Apa a fost mai rece decât de obicei, adică 16 grade. Nu am văzut  pe nimeni fără neopren. Chiar dacă a plouat zilele înainte de concurs și deși a bătut vântul, marea a fost liniștită.

Ce am observat diferit față de competițiile de la noi este că am fost  împărțiți în mai multe sectoare înainte de start, adică în funcție de timpul estimat pentru înot. Astfel, cei mai rapizi nu au fost încurcați de începători și viceversa. La ședința tehnică ni s-a spus să nu ne stresăm că nu plecăm primii, deoarece timpul începe când trecem peste covorul de start, iar la finalul competiției vom fi clasați în funcție de timpul individual.

La bicicletă au fost trei cățărări dintre care una mai serioasă, cu câteva porțiuni de 8-9% plus porțiuni tehnice de coborâre. În total, am adunat ~1300m diferență de nivel.

Mi s-a părut că urcările au fost mai ușoare decît cele de la Transfier, unde există una lungă și susținută.

Pentru că nu am ajuns decât cu două zile înaintea competiției și nu am putut să fac o recunoaștere cum se cuvine a traseului, am făcut totuși o recunoaștere a traseului până după ieșirea din oraș, care m-a ajutat foarte mult. De asemenea, am încărcat traseul și pe ceasul de la bicicletă, ceea ce m-a ajutat mai ales în timpul coborârilor tehnice, unde erau multe serpentine.

Partea dificilă la astfel de competiții, în cazul în care ești mai încet la înot, cum am fost eu, a fost că tot traseul de bicicletă a fost aglomerat mai ales în prima parte și pe coborâri. S-a făcut drafting la greu, nu se putea efectiv respecta regula de 12m distanță. Se mergea și în paralel, iar mulți dintre cei care nu prea știau cum să coboare tăiau curbele.

La alergare a fost mai ciudat, simțeam că pot mult mai mult, dar picioarele și-au dat drumul abia după km 15. Planul inițial era să accelerez după km 5, dar am reușit un ușor negative split pe sfârșit.

Cred că am făcut două greșeli. Prima a fost la capitolul nutriție, nu am luat sare pe traseul de bicicletă. A doua a fost că am folosit pantofi de alergare noi, fără să fi alergat cu ei distanța de semimaraton. Aveau talpa foarte subțire, iar picioarele s-au resimțit destul de tare.

Care au fost cele mai dificile momente ale cursei și unde te-ai simțit cel mai bine?

Cel mai dificil a fost chiar înainte de cursă, pentru că se anunța ploaie și frig, iar eu nu prea eram pregătit moral să îngheț. Am schimbat strategia de cum o să mă îmbrac chiar în ziua cursei. Am optat pentru confort, așa că am renunțat la costumul de tri dintr-o singură bucată și am schimbat cu unul din două bucăți + foiță și încălzitoare pentru mâini. Dimineața, în schimb, deși a fost mai rece, a fost perfectă pentru cursă. Răcoare, puțin soare și uscat pe jos.

Cel mai bine m-am simțit la bicicletă, proba mea preferată și pentru care m-am antrenat destul de mult. Cățărările au trecut mai repede decât mă așteptam.

Cât te-ai antrenat pentru Barcelona?

Ironman 70.3 Barcelona a fost cursa mea principală, celelalte (Seciu, C.N. de Dualon) au fost pregătitoare. Practic, am început cam la o lună după Transfier. Încă nu știam de pe atunci că voi merge la Barcelona, dar am început serios să fac progrese la înot cu ajutorul lui Flabio Carmona, ocazie cu care țin să îi mulțumesc foarte mult pentru ajutor și îndrumări. Stagnam mult la înot, mă refer la tehnică și la faptul că mă simțeam foarte obosit după 2.000 de metri în apă în timpul concursului, așa că după o discuție cu Flabio, am luat-o practic de la zero cu abordarea antrenamentului.

La bicicletă m-am antrenat mult pe trainer iarna, iar cum s-a încălzit am început sa fac cățărări pe la munte.

În total, au fost aproximativ 6 luni de antrenament, dintre care 4 specifice pentru această cursă.

Cum te-au ajutat antrenamentele cu Seven Sport Club?

Am simțit că m-au ajutat din plin cantonamentele din anii trecuți, mai ales workshop-urile despre tehnică și nutriție.

În cadrul Seven Sport Club am primit multe antrenamente grele, care mi-au prins bine, brikuri de bicicletă cu intervale lungi, apoi intervale scurte pe stadion, la alergare.

Momentele petrecute la antrenamentele Seven sunt însă și distractive, mai ales la bazin :), la turele de bicicletă sau când mergem împreună la competiții. 

Am simțit că tehnica pe bicicletă, pe care mi-am îmbunătățit-o la Seven, a ajutat mult, am avut curaj pe coborâri, nu mi-a fost teamă nicio secundă că aș putea păți ceva.

În acest sport nu există loc pentru scurtături, dacă vrei să ai progres trebuie să te pregătești în mod constant, iar Seven m-a ajutat în acest sens. 

 

Foto: Radu Cristi, TriChallenge 2018