Contact

Adriana Istrate, de la ”nu am făcut sport în viața mea”, la record mondial

Povestea Adrianei Istrate ar putea fi transpusă într-un scenariu de film hollywoodian, cu potențial de box office. Trecuse de 30 de ani, viața ei era lipsită de sens, muncea deseori peste program și intrase într-un vârtej al monotoniei.

A avut însă o revelație la momentul potrivit. S-a întâmplat în cadrul unei prezentări despre vitalitate, energie și despre schimbări pe care le putem face în plan personal. A luat pe loc decizia: ”din acest moment, voi alerga!”.

A început de la zero și a ajuns la 42 km fără antrenor, fără antrenament specific, folosindu-se doar de informațiile descoperite pe Internet.

A urmat ceva incredibil: Adriana a alergat șapte maratoane și șapte ultramaratoane pe toate cele șapte continente, în mai puțin de 10 luni, stabilind astfel un record mondial. Maratonul din Antarctica, de 100 km, a fost prima competiție din cadrul acestei impresionante serii.

S-a oprit aici? Nu! A făcut cunoștință cu triatlonul. Fără Asfalt 2016 a fost primul concurs (și cel mai greu), a urmat Half Ironman Budapesta 2016, iar acum are în plan un concurs Full Ironman. Adriana se pregătește în cadrul Seven Sport Club și suntem siguri își va îndeplini cu succes obiectivele, i-am urmărit evoluția și ne-am convins că poate realiza orice își propune, mai ales în condițiile în care se pregătește cu cei mai buni specialiști.

A fost horror să învăț să înot!

După ce a terminat seria de maratoane și ultramaratoane, Adriana avea nevoie de o nouă provocare, care nu putea fi îndeplinită decât dacă învăța să înoate.

”Întotdeauna mi-a fost frică de apă. Nu știam să înot deloc și îmi era ciudă că de fiecare dată când mergeam la mare cei din jurul meu înotau, iar eu intram foarte puțin în apă, mă udam pe umeri și cam asta era tot ce puteam face”, povestește Adriana.

”Pentru că am început cu maratoane și apoi cu seria de șapte continente, mi-am spus că trebuie să urmeze ceva important, care să mă motiveze în continuare. Ce puteam să aleg, care să implice înot și alergare? Nu putea fi decât o competiție Ironman! A fost un obiectiv suficient de înalt încât să mă sperie, iar ceea ce mă sperie mă scoate din casă”.

A luat legătura cu Flabio Carmona și a început să lucreze direct cu el.

”Mai lucrasem cu el înainte, am început direct cu cel mai bun”.


Credit foto: Radu Cristi

A învățat să înoate în trei luni, în condițiile în care mergea la bazin o dată pe săptămână. În perioada respectrivă se pregătea pentru un maraton și nu avea prea mult timp la dispoziție. Chiar așa, după trei luni înota, fără o tehnică prea bună, dar înota.

”Mi s-a părut oribil să învăț să înot! La prima lecție m-am chinuit 10 minute să-mi pun casca pe cap. Pe urmă, m-am apropiat de bazin și i-am întrebat pe colegii din Seven Sport Club ce adâncime are apa. Când am aflat că are doi metri și zece, m-am panicat complet. 2,10m apa, 1,67m eu, diferența cine urma să o acopere? Și cum?”.

Prima lecție de înot a lăsat-o dezorientată, iar exercițiile de coordonare i s-au părut dificile. Și a mai fost ceva.

”Dumnezeule, câtă apă am înghițit!

Nu am făcut sport în viața mea

Cu toate că a alergat maratoane și ultramaratoane în condiții dintre cele mai dificile, Adriana nu a mai făcut sport de-a lungul vieții.

”Am făcut vreo trei luni de balet când eram mică și ceva volei, dar niciodată la nivel de performanță. Nu aveam forță, eram mică și slabă, mult prea delicată pentru sport”.

Acum, însă, sportul este pentru ea un instrument care îi oferă echilibrul de care are nevoie.

”Nu-mi mai este frică, știu ce să fac cu viața mea, știu că indiferent ce s-ar întâmpla în acest moment mă voi descurca, am încredere în mine, pot să învăț lucruri, mă pot descurca în situații, pot vorbi cu lumea, e un gând liniștitor pentru mine”.

Politica pașilor mărunți

Nu ne putem schimba radical viața decât printr-o politică a pașilor mărunți, spune Adriana.

”Asta am făcut eu și asta încerc să spun oamenilor cu care vorbesc: nu există rețete miraculoase, nu există transformări radicale, există doar pași mărunți și foarte multă muncă pe care trebuie s-o faci indiferent de direcția spre care vrei s-o apuci. Eu nu m-am trezit într-o dimineață maratonistă. Am alergat zeci și sute de ore prin parcuri și pe stadioane”.

Pași mărunți înseamă să alergi 40 km pe pista de atletism a stadionului Dinamo, în cadrul unui antrenament pentru cursa de 100 km din Antarctica.

”Trebuia să mă obișnuiesc cu stresul psihic. Te ajută psihic să alergi 40 km pe o pistă în care nu vezi nimic, într-o continuă amețeală”.

Primul contact cu triatlonul: ”Fără Asfalt”, fără milă

Îți trebuie o doză de nebunie să participi la ”Fără Asfalt”, unul dintre cele mai frumoase, dar și unul dintre cele mai grele concursuri de triatlon din România, fără să știi să mergi pe bicicletă.

Da, ați citit bine. De fapt, Adriana a învățat să meargă pe bicicletă la vârsta de cinci ani, pe strada din fața casei bunicilor. Își aduce aminte că a rămas cu multe julituri de la acea experiență. N-a mai pedalat deloc până la vârsta de 35 de ani, la ”Fără Asfalt”.

Știm, se spune că mersul pe bicicletă nu se uită niciodată, însă una-i una și alta-i alta. Avea de pedalat pe un traseu de peste 30 km, offroad, cu zone în care tehnica este importantă. A folosit o bicicletă închiriată, la vederea căreia colegii săi din Seven Sport Club au amuțit. Nu i-au spus nimic, probabil să n-o descurajeze.

La kilometrul 16 a început să plouă și a căzut cu bicicleta de nenumărate ori, nici ea nu mai știe de câte ori, iar picioarele i s-au umplut de vânătăi.

”A fost groaznic. Am fost ultima. E ok”.

A fost tentată de trei ori să abandoneze, însă a rezistat chiar dacă a trebuit să împingă bicicleta prin noroi lipicios kilometri în șir.

”Fără Asfalt m-a marcat mai mult decât primul Half Ironman”.

Half Ironman Budapesta, o cursă în care totul a mers strună

Adriana a participat anul trecut, în iulie, la Half Ironman Budapesta, o cursă pe care a numit-o ”incredibilă”.

”Am mâncat corect, m-am hidratat corect, nu am pierdut timp, totul a fost perfect”, spune ea.

A avut emoții cu timpul limită în care trebuia să se încadreze, după proba de bicicletă și înot (5h30m), dar a trecut cu bine de hop (4h50m).

”Pentru mine era important să termin, mai ales în condițiile în care cumpărasem bicicleta cu două luni înainte”, își amintește Adriana. Bicicleta, model Felt Z85, a folosit-o fără aerobaruri și fără pedale cu prindere specială. ”Nici nu mă obișnuisem cu ea”, spune Adriana.

A terminat cursa după 7h23m: 54 de minute la înot, trei ore și 49 de minute la bicicletă și două ore și 24 de minute la alergare.

Antrenamente în fiecare zi

Nu-și contorizează antrenamentele după numărul de ore sau după un alt parametru cantitativ. Din luna ianuarie a anului trecut se antrenează în fiecare zi, chiar dacă de la 9 la 18 este la birou.

Cel mai lung antrenament pe care l-a făcut cu bicicleta a fost de 90 km, să fie sigură că poate parcurge distanța de la Half Ironman.

Pe vreme nefavorabilă se antrenează pe home trainer, altfel iese pe șosea, pe DN1, București-Ploiești, de cele mai multe ori singură, pentru că viteza pe care putea s-o dezvolte nu-i permitea să țină pasul cu un pluton.

”Anul trecut pedalam cu 22-25 km/h, acum am început un nou program de antrenament, sper să-mi cresc viteza”.

În iulie 2017 va participa la un concurs Full Ironman, iar singurul scop este să termine competiție în timpul limită.

”Mă întrec doar cu mine însămi, toate eforturile mele sunt canalizate către medalia de finisher”.

Palmares de invidiat

Iată cum arată palmaresul unei deținătoare de record mondial:

  • Antarctica: Antarctic Ice Marathon 100k, King George Island Penguin Marathon

  • America de Sud: Chile Punta Arenas Southern Marathon,

  • Chile Punta Arenas Ultra 50k

  • Africa: Sahara Desert Marathon, Cape Town Two Oceans Ultra 56k

  • Europa: Eco Trail de Paris 50k, Maraton International Chisinau

  • Australia: Christchurch Marathon, Australia Ultra 50k

  • America de Nord: SUA Pollock Pines Run The Sly 50k, SUA Los Angeles Rocking Summer Marathon

  • Asia: Singapore Marathon, Vietnam Mountain Marathon 70k