Contact

Cum a ajuns Flabio Carmona antrenorul lotului național de triatlon din Cuba

Este greu să găsești vreun triatlonist român care să nu fi auzit despre antrenorul cubanez Flabio Carmona. A venit pentru prima oară în România în 2012, la invitația bunului să prieten Cristian Răchitan, un cunoscut doctor osteopat, cu care am avut deja plăcerea să stăm de vorbă.

A acceptat invitația acestuia mai mult din curiozitate, de România știa doar că fusese singura țară comunistă din blocul estic care participase la Jocurile Olimpice de la Los Angeles. Biletul cumpărat de Cristian Răchitan era dus/întors, Flabio avea trei luni la dispoziție să se hotărască dacă-i place țara noastră și vrea să lucreze aici.

Din fericire, a reușit să-și găsească un drum la noi, demonstrând că este unul dintre cei mai buni antrenori de triatlon din România, printre sportivii antrenați de el numărându-se Ciprian Bălănescu, Mihai Baractaru, Alex Diaconu, Andreea Bălan sau Antoanela Manac.

Mihai Vigariu este elevul a cărui evoluție fantastică din ultimul timp este strâns legată de Flabio, care l-a ajutat să parcurgă drumul de la amator neinițiat în tainele triatlonului, la două calificări în finala mondială de Half Ironman.

Până să devină antrenor de triatlon în cadrul clubului nostru, Flabio Carmona a acumulat o experiență semnificativă - a fost coordonatorul lotului național de triatlon al statului Cuba în perioada 2003-2013.

Să povestim însă care a fost drumul său.


Credit foto: Radu Cristi

Patru ore de sport pe zi

A făcut sport încă de când era copil, înot de la opt ani, două ore pe zi. Era un copil plin de energie, fără astâmpăr, motiv pentru care mama lui l-a dat și la baseball, tot două ore pe zi. Patru ore de sport pe zi îl mai calmau pe tânărul Flabio.

Școala militară

La 14 ani s-a înscris la școala militară, unde nu a mai făcut sport în mod sistematic, dar a avut parte de pregătire fizică intensă. A rezistat doar doi ani în această instituție de învățământ dintr-un motiv foarte simplu:

”Sunt genul de persoană care pune întrebări. Nu aveam nicio problemă cu ordinele, le executam, dar nu mă puteam abține să nu cer lămuriri suplimentare atunci când nu le înțelegeam”, ne-a spus Flabio.

Pentru că n-a avut succes cu școala militară, a mers la un liceu normal și a revenit la sport, în universitate, unde a absolvit o facultate sportivă.

Universitate sportivă

A devenit licențiat după cinci ani de studiu la Institutul Superior de Educație Fizică ”Manuel Gallardo”, iar după alți trei, petrecuți la aceeași instituție de învățământ, și-a luat și masterul, în antrenament sportiv pentru înaltă performanță.

Primul său concurs de triatlon a fost pe la vârsta de 21-22 de ani, târziu, după cum ne-a spus chiar el. A fost târziu pentru o carieră de triatlonist profesionist. Era însă suficient de bine pregătit pentru un amator ce înota foarte bine și avea o condiție fizică de invidiat. În această calitate, a participat la mai multe concursuri, inclusiv la naționale.

Triatlonul s-a lipit de el și, chiar dacă în facultate nu exista o specializare pentru acest sport, a participat la mai multe cursuri specifice.

Serviciul social

După studiile universitare a urmat serviciul social. În Cuba, așa cum era pe vremuri și în România comunistă, primul job se obține în urma unei repartizări. La ei se numește serviciu social și durează minimum doi ani. Flabio a fost repartizat la o școală gimnazială, unde a lucrat ca profesor de educație fizică.

După doi ani ca profesor de educație fizică, Flabio Carmona a fost invitat să predea la The International School for Physical Education and Sports, o universitate nou înființată, ce avea studenți din America de Sud, Africa sau Asia. În primul an a fost predat pregătire fizică, iar din al doilea an a început să antreneze câțiva sportivi ce practicau triatlonul. Avea elevi din țări precum Republica Dominicană, Ecuador sau Venezuela.

Antrenor al lotului național de triatlon din Cuba

După trei ani petrecuți la această universitate, Federația de Triatlon din Cuba l-a invitat pe Flabio să antreneze echipa națională, chiar dacă până atunci antrenase doar sportivi amatori. Unul dintre studenții săi, un sportiv din Venezuela, reușise în doar doi ani să se claseze pe locul 2 la campionatul național de duatlon din țara sa și pe locul 4 la campionatul de triatlon.

”Veneam din afara sistemului și toată lumea era împotriva mea”, își aduce aminte Flabio.

În Cuba, pentru a ajunge antrenor național trebuie să parcurgi anumiți pași, antrenezi mai întâi copii, juniori, cadeți, seniori etc.

”Am curățat echipa și am lăsat doar sportivii care aveau într-adevăr calități”, a spus Flabio.

Le-a spus oficialilor federației de la bun început că rezultatele nu se vor vedea imediat, ci pe termen lung.

”Am făcut un program pe doi, trei ani, pentru ca sportivii să se pună la punct cu pregătirea fizică și cu aspectele tehnice. În cel de-al treilea an au început să apară și rezultatele. Am fost în Columbia, la Cupa Panamericană, unde am obținut locul 1 și locul 2”.

Cel mai bun sportiv al său reușise să câștige pe o bicicletă din oțel.

”Bugetul nostru era 3-5000 de dolari pentru tot anul”.

Secretul succesului?

”Lucrul bun era că echipa națională de triatlon se afla într-un singur loc, cum e baza olimpică de la Izvorani, acolo dormeau, studiau și se antrenau, pe parcursul întregului an”.

În cadrul bazei de pregătire sportivii aveau parte inclusiv de asistență medicală.

”Profesorii veneau acolo pentru ei. Aveau ore de două ori pe săptămână, miercurea și sâmbăta și se antrenau minimum trei ore pe zi. Existau și zile cu 10 ore de antrenament, dar media era cam de patru ore pe zi”.

În România, spune Flabio, triatloniștii nu sunt concentrați într-un singur loc.  

”Aici (în România) sportivii se antrenează în locuri diferite, e greu să-i urmărești și să-i aliniezi în cadrul unui program unitar”.

În 2010 și 2011, Flabio a obținut burse din partea International Triathlon Union (ITU). Ideea de bază este că el și un sportiv primeau un buget (în primul an a fost 15.000 de dolari) pe care-l gestionau în mod independent, fără multe restricții. Erau bani pentru concursuri, deplasări și cheltuieli logistice.

”Primul lucru pe care l-am făcut a fost să-i cumpăr sportivului meu o bicicletă”, își aduce aminte Flabio.

Cele mai importante rezultate

  • Locurile 1 și 2 - Copa América de Triatlón, San Andrés, Columbia 2005

  • Locurile 3 și 4 - Campeonato Centroamericano y del Caribe de Triatlón, Ciudad Panamá, Panamá, 2005

  • Locurile 1 și 3 - Centroamericano y del Caribe de Triatlón, Ciudad de la Habana, Cuba, 2006

  • Locul 1, Categoría Sub 23 și 17 - Campeonato Panamericano de Triatlón, Brazilia 2006

  • Locul 1 la Categoría Sub 23 - Campeonato Centroamericano de Triatlón, Santo Domingo, República Dominicana, 2007.

  • Locul 7 - Jocurile Panamericane de la Rio de Janeiro, 2007

  • Locul 3 - Copa Panamericana de Triatlón, Isla Margarita; Venezuela, 2008

  • Locurile 1, 2 și 3 la evenimentul în ape deschise Copa Andrés Pérez și campionatul național de natație, 2009

  • Locul 10 la Campionatul Mondial Universitar de Triatlon, Valencia, Spania, 2010

  • Locul 6 la Campionatul Panamerican, Puerto Vallarta, Mexic, 2010

  • Locul 1 la individual la concursul în ape deschise și locul 18 la Campionatul de Natație Islas del Caribe, 2010

  • Locul 9 la Jocurile Panamericane, Guadalajara, 2011

  • Locul 1 elite masculin, Campionatul Balcanic de Duatlon, Edirne, Turcia, 2013

  • Locul 2 elite masculin la Campionatul Balcanic, Kladovo Serbia, 2013

  • Locul 4, fete, juniori, Campionatul Balcanic, Kladovo Serbia, 2013